Cablul UTP (Unshielded Twisted Pair) reprezintă o formă comună de cablare ce include perechi de fire de cupru împletite împreună. Specificul acestui tip de cablu este faptul că nu este acoperit de un înveliș de protecție sau de ecranare – de unde și denumirea „neecranat”. UTP este cel mai utilizat tip de cablare în rețelele de date și voce, cum ar fi Ethernet.
Organizația TIA/EIA (Telecommunications Industry Association/Electronic Industries Association) a standardizat diverse categorii de cablu UTP. Aceste categorii sau „Cat”, se deosebesc între ele în funcție de performanță și capacitatea de a transmite date la diferite viteze și distanțe.
Iată o trecere în revistă a celor mai uzuale categorii de cabluri UTP:
- Cat 3: A fost utilizat frecvent în rețelele telefonice mai vechi, cu suport pentru viteze de transfer de până la 10 Mbps.
- Cat 5: Acest cablu poate suporta viteze de până la 100 Mbps și este folosit în rețelele Ethernet mai vechi.
- Cat 5e: „E” indică faptul că acesta este un cablu „enhanced” sau „îmbunătățit”. Față de Cat 5, acesta poate suporta viteze de până la 1 Gbps.
- Cat 6: Poate suporta viteze de până la 10 Gbps pe o distanță de până la 55 de metri.
- Cat 6a: „A” indică faptul că acesta este un cablu „augmented” sau „amplificat”. Acesta poate suporta viteze de până la 10 Gbps, dar pe o distanță mai mare, de până la 100 de metri.
- Cat 7: Acest tip de cablu poate suporta viteze de până la 10 Gbps, dar cu o lățime de bandă mai mare și pe distanțe mai mari comparativ cu Cat 6.
- Cat 8: Este utilizat în special în centrele de date, oferind viteze de până la 40 Gbps pe o distanță de până la 30 de metri.
În general, cu cât numărul categoriei cablului este mai mare, cu atât performanța acestuia este mai ridicată. Totuși, acest lucru vine la pachet cu un cost mai mare. De asemenea, este esențial de subliniat că unele dintre aceste cabluri pot necesita conectori sau echipamente specifice pentru a-și atinge performanța maximă.
